Bagi puncte de suspensie atunci cind urmeaza ceva...

Nu mai am ce ascunde.Uneori sint depasit de atitea semne de intrebare.Ar fi absurd sa spun ca nu am despre ce scri.Lumea este invadata de teme,de evenimente,de sclipiri,de urcusuri,de emotii,de lacrimi,de zimbete,de indiferenta...Si tot nu ma ajung mainile sa scriu ceva important,sa transmit un mesaj,sa suflu o stare...DE CE?
Simt nevoia de a scri,simt nevoia de a netezi tastele,de a alege caractere pentru a forma cuvinte,si exact in acelasi moment vreau sa fac tastatura praf...ca nici macar mesterul sa n-o poata resuscita.Totul este din cauza indeciziei proprii.Imi tremura gindul,si totodata degetele.Ezit,musc buzele,scarpin scafirlia,incerc barba,rascolesc depozitul de cuvinte...privesc literele nauc,de parca n-am studiat la scoala!Cum sa le potrivesc asa ca sa se ridice la nivel?Despre ce as scri ca sa fie proaspat?Cum sa cioplesc cheia ca sa se potriveasca lacatului inimii?Cum sa incretesc fruntea,ca sa emita ceva valoros?
E o frica,dar nu mi-o pot explica...de ce m-as teme? MA TEM SA SCRIU CEVA NEIMPORTANT,RASUFLAT,INACRIT,MESTECAT,EPUIZAT...
MA TEM SA FIU BANAL...
P.S. Un scriitor modern a spus: Nu poti atinge o inima decit strivind-o! Eu totusi voi incerca sa o mingii,prin mesajele mele de aici.Trebuia sa scriu acest gunoi literar...ca sa ma eliberez din catusele reci ale prejudecatii!!!
Ce va iesi din asta veti simti doar dumneavoastra...sper sa nu STRIVESC!!!
pe curind...