26 мар. 2012 г.

O culoare,o echipa,o dragoste,o familie...

Vreau sa vorbesc despre suporteri.Vreau sa evoc despre oamenii curajosi care vin in tribuna pentru a sustine echipa favorita.Vreau sa omagiez responsabilii pentru spectacolul din preajma terenului.Vreau sa cad in genunchi celor care isi dedica timpul pentru a compune lozinci,versuri,strigari intru sustinerea favoritilor...Cu ce le-am meritat aceasta dragoste?De ce suntem alesii multimii?Pentru ce fapte suntem invadati de o stima neconditionata?In ce masura putem rasplati glasurile ragusite care ne incalzesc auzul si ne "mîna" spre victorie?Sintem oare meniti pentru a aduce bucurie pe grimasa omenirii?
Unicul lucru pe care il pot afirma cu certitudine este ca nu suntem demni de un asemenea suport!Poate suna foarte crunt,insa...fiecare fotbalist in teren isi indeplineste in mare parte interesele proprii...joaca pentru salariu si o perspectiva de progres,astfel indeplinind indicatiile antrenorului...pe cind "bravii" din peluza o fac neconditionat,din porniri transparente si din dragoste voluptoasa...
Tot ce le datoram acestor caractere tupeiste...sunt o groaza de aplauze sincere,venite din bunul simt,si evident din recunostinta omeneasca!
Pe final vreau sa fac o mica corectie...SPECTACOLUL IN FOTBAL ESTE CREAT DE ACEI INFLACARATI CARE INCALECA TRIBUNELE,ASTFEL JOCUL PROPRIU-ZIS DOAR COMPLETEAZA CAPODOPERA!
P.S. Toate aceste rinduri sunt dedicate suporterilor adevarati ai fotbalului moldovenesc!!!FC Academia,felicitari...ai suporteri!!!pe care nu-i pot descrie cu simplele taste ale calculatorului...RESPECT,efortul de la meci nu a scapat de ochiul meu prudent!...pe curind

10 мар. 2012 г.

Ce naiv eram.Litera "V" nici nu exista...

Ce frumos suna cuvintul "copilarie"...cu cit crestem in statura si statut,cu atit pierdem din farmec si nevinovatie.Acest cuvint in rostirea mea,imi provoaca o gaura...irecuperabila,ireversibila...adinca.Regretul ca timpul curge ma obseda,si totusi imi provoaca amintiri...da exact...ca la Creanga,strengării,pătanii,glume,năzbitii!
M-am nascut si am trait o buna parte din viata(11 ani)...la Botanica,intr-un loc uitat de Dumnezeu,evitat de civilizatie,ingropat de forte...iubit de mine!!!
Am cautat sa bag o poza,aici,in postare,insa si Google-ul "discrimineaza" acel loc(rasistul:))...ma rog,e cartierul in apropiere de Institutia care elibereaza carnete de sofer si numere de inmatriculare pentru vehiculele auto.Daca nu stiti,mai dau o precizare...blocurile locative sunt in vecinatate cu faimoasa Statie de Epurare a apei uzate si deseurilor "omenesti"...:)))
In fine...nu conteaza atit locatiunea,cit continutul...ce ma facut sa-mi exteriorizez aceste sentimente de duble sensuri?desigur...o idee ilustra,din initiativa unui vechi prieten si a fratelui,am hotarit sa vizitam asfaltul slefuit de "samocaturile" inventiei proprii...
Uimirea,dezaprobarea,nedumerirea si consternarea imi erau calitatile exprimate prin incretiturile fetei...am spus ca nu se poate ca nimic in 11 ani sa nu se fi schimbat...usa de intrare si cutia "Starnet" imi erau infamiliare acum...si gata!!!
Scările blocului unde eram "tiriit" de urechi de o doamna,pentru ca-i zgiriiasem rabla de masina,cu o pietricica neinsemnata,erau ridicate cu o usurinta.Aceeasi pereti injumatatiti de vopseaua verde...pe alocuri inscriptii de genul "Ţoi jiv" :)))
Spatiile din jurul blocului(cit de civilizat suna...de fapt erau "cămine",si sunt)...pe atunci pareau atit de mari,poarta improvizata compusa din tulpinile a doi artari,era invincibila,era blestemata...Am recunoscut blocul de beton la poalele caruia adunam toamna frunze uscate pentru a ne inmuia in ele..."salito" faceam doar cu ajutorul unui amortizor de la vreo saltea netrebnica...praful in gura si frunzele aurii pe dupa urechi nu ne impiedica sa repetam procedeul de sute de ori pe zi,eram neobositi,infomatati de viata...ochii sclipeau,fulgerau,vorbeau in cele din urma.
Doi tei obositi de povara timpului erau nemiscati...cracii astuia erau frecvent calariti de oasele fragile ale junilor de pe atunci.Citiva copaci de visini din fata casei lipseau acum...odata cu iei nu s-au taiat amintirile mele,visinile semi-verzi imi plesneau in bolfele subtiri!desigur simburii erau "tufliti" peste masinile care imi apareau dintre crengi :)))
Ce poate fi mai frumos decit o promotie marca "Coca Cola" si "Vitanta",atunci cind esti mic,naiv,neajutorat...crezi in toate aceste prostologii...Parca ieri rascoleam toate cosurile de gunoi,de prin preajma cartierului nostru sumbru...in cautarea citorva capace care ma vor face sa triumfez cu o bandana rosie sau cu o pereche de ochelari de soare :D Ce prost am mai fost,aveam toate capacele cu litere de la VITANTA,inafara de unul singur...v-ati dat seama deja...litera "V"...de unde sa fie???era o escrocherie de apa pura...si totusi entuziasmul conta mai mult ca premiul!
Am stat si in genunchi prin toate ungherele odaii,cu miinile ridicate ferm deasupra capului,cum sa nu..?de ce???foarte simplu...eram rapitorul aluminiului,metalului apreciat de casele de amanet(niste garaje,cu tot felul de fleacuri si un betiv in functie ;))...suflam totul de prin casa:furculite,capace,tinichele,sirma...tot ce sedea prost :))) Apropo banii primiti prin amanet mergeau spre Baba "Dusea" care vindea seminte de floarea soarelui si inevitabil...gumele de mestecat MORTAL COMBAT...Johnny Cage,Liu Kang,Kung Lao,Goru,Serena,Subzero,Reptile...cum poti uita asa nume???
Cum poti uita gustul fermecator,seducator al gumei de import "TURBO" ?Mi se descompunea substanta cenusie,mi se inmuiau genunchii,mi se netezea fata de placere...cu atit mai mult ca erau aduse de taica-meu,venit din renumitul oras "moldovenesc"(destinatia moldovenilor)...Moscova.
Multi din locuitorii Chisinaului nici nu banuiesc ca in spatele acestor case retardate,se intinde o cimpie nemaipomenita de "lavanda"(pardon daca nu e corect romaneste),si una de trandafiri...care sunt atasate unei fabrici producator de uleiuri mirositoare.Merita sa mai spun ca eram imbaiat pe aceste intinderi(cred ca de aici mi se trage si slabiciunea pentru parfumuri si mirosuri nobile).
Cum poate sa se numeasca o copilarie implinita,fara a avea experienta pescuitului???Cu ochii sudati de somn,cu mersul gales,cu straie vaietate si bineinteles,cu undita de confectie proprie(pana mereu imi dadea batai de cap,deoarece gistile erau mereu impotriva donatiei :))) ).Pina la urma,satisfactia de a prinde ceva osos umbrea orice imperfectiune.Riul "Bic" era destinatia acvatica unde captuseam pestii cu mina goala,uneori chiar calcindui in picioare.Trebuie sa recunosc ca eram fricos,ma prindeau fiorii la orice gilceava a apei :(
Fiind invatacel in scoala nr.6(in vecinatatea clubului "Zimbru"),eram nevoit sa merg cu autobuzul pina la destinatie.Din lipsa de bani deseori luam infatisarea "iepurasului" (ma rog...cu cine nu s-a intimplat?).In aceeasi scoala,din intentia tatalui meu,am mers la arte martiale,astfel inhibindu-mi pasiunea pentru fotbal timp de 4 ani :(
Am plecat din acea regiune in anul 2000,datorita sirguintei parintilor si aspirarii spre o viata mai buna,tot ce sunt acum...se intimpla datorita lor!!!
De aici incepe un alt capitol,in care isi face loc,viitoarea mea pasiune..FOTBALUL!!!
P.S. Indiferent de virsta care ar indica-o infatisarea,sufletul ne oglindeste spiritul copilaros.N-as dori o alta copilarie decit cea de care am avut parte...sunt implinit...pe curind

6 мар. 2012 г.

N-am mai apucat sa vad Big Ben-ul...f*ck :)))

Marea Britanie-tara origine a sportului rege,nu-mi vine sa cred ca am mers pe tarimul unde in a 2-a jumatate a sec. XIX mingea curgea la fel de primitiv precum se izbeau 2 pietre pentru a genera scinteia in Paleolit.Aici se infiintau primele cluburi,aici Rooney a tras din tigara dupa coltul unei cladiri abandonate,aici Gerrard scoala in picioare intregul Anfield,aici se rup picioare fara sa se arate cartonase,aici arbitrii au cea mai mica rata de eroare.
 Nu vad nimic.E ceata.Albionul inspira.Directia de circulatie ma zapaceste.Volanul masinii ma irita.Imprejurarile ma lasa fara cuvinte,extaz.Caii sunt imbracati.Iarba este verde.Umiditatea scirtiie cartilajele.Aerul ma face lacom.Soarele zgircit isi strecoara umil pletele printre nori.Soferul inghite noduri multumit.Somnul imi fura ultima speranta de a vedea ceva necunoscut.Ma prind in mrejele lui "Ene"...pacat?!
Un sunet inabusit de cauciucuri ma trezeste,cu ochii intredeschisi abia zarisem panoul informativ..."Bournemouth".Am sosit!!!Saqvoyage-ul coboara usor din portbagaj,sintem intr-un cartier linistit,doar case la sol prin preajma,aer curat.Cel ce minuia masina,se duce indraznet la usa casei celei mai apropiate "Rosemount Road 3"...bate increzut,iese un domn,fata tipic engleza insotita de un "Hi" in toata splendoarea britanica.
Am fost cazati intr-o familie deosebit de placuta,carora tin neaparat sa le multumesc pentru toata bunatatea acordata(Cliff,Gill,Joe,Adam si "little miss sunshine" Abbey).Doamna detinea un post la clubul de fotbal care avea drept obligatiune cazarea fotbalistilor ce se afla in probe(in trial...invatam engleza totodata :D).In casa mai locuiau 2 baieti ce jucau la club:Harry si Wes.
Tin sa mentionez ca oamenii acolo sunt bolnavi de o amabilitate incurabila,educatia nu le permite sa faca o mima proasta,evolutia sentimentelor omenesti prevaleaza cugetul.Sunt liberi in miscari,sunt dezinhibati,sunt flexibili(ptfuuu...am scris 3 sinonime).They are free...:D
Am fost tratati ca niste zei,ni s-au achitat toate cheltuielile,am fost hraniti,adapati(caii),imbracati,spalati,culcati...poate injurati,who knows...:D


 Din fericire am avut prilejul in ziua sosirii sa asistam la meciul oficial al echipei gazde,AFC Bournemoth-MK Dons.Rezultatul meciului a fost eclipsat de atmosfera din tribune,cei aproximativ 9 mii de suporteri cu o vadita placere injurau "englezeste" orice decizie indoielnica a lui "Reeefffeeerrrreeeeeeee"...Au o limba fenomenala,detin capacitatea de a-si schimba intonatia in timpul pronuntarii unui cuvint,de minim 3 ori...senzational,paradoxal,emotiv!
 Primul antrenament se parea a fi cel mai emotionant,in schimb senzatiile au fost atenuate iarasi de bunavointa si delicatetea oamenilor intilniti.Toti,fara exceptie se acordau sa ajute,sa sufle o vorba buna,sa incurajeze,sa imbarbateze...Respect Ryan Harry,antrenor secund,by the way...are you ok?!
Nivelul de pregatire al antrenamentelor intr-adevar uimeste,un asternut minutios al copetelor,birnelor...totul doar pentru o ora si 20 minute.
Pregatirea unui meci,este cu adevarat o opera de arta.Autocarul avanseaza asiduu pe curbele engleze.Portbagajele scrisnesc dintii de greutatea obiectelor,lazile de aluminiu si cutiile negre imi sporesc curiozitatea.
Ajunsi la destinatie,am relizat ca toate boarfele se adevereau a fi aparate sofisticate de filmare,masa proprie pentru masaj,o boxa pentru muzica,tot felul de echipamente,medicamente,chiar si "blestematele" bete pentru (God save) accidentari (costele),precum si o langheta pentru glezna...WTF!!!
 Plaja ce inghesuie Canalul Englez ne-a servit drept pista pentru run-urile noastre matinale.Valuri nastrusnice izbeau malurile,"e un vis oare ca ma aflu aici?"...Vintul impleteste parul si bucura urechea,nisipul gidila talpile,transpiratia netezeste obrazul.Muschii incendiaza haina...
 God,make my dreams come true...
P.S. Nici macar in ziua de astazi nu stiu care este deznodamintul acestui "trip",in schimb mi-am vazut visul cu ochii inmuiati,dar proprii...hope you'll enjoy this story...meet you soon...pe curind