9 мая 2013 г.

S-a stins "scînteia"...

Noi, oamenii, avem o caracteristică împrumutată de la reptila de Madagascar, cameleonul. Şi anume acea de a "ne schimba"  culoarea în fucţie de mediul în care sîntem aruncaţi, adică a ne acomoda condiţiilor de trai şi supravieţuirii în cele mai ciudate împrejurări!
Domeniul fotbalistic, în luna august a anului 2012 m-a aruncat şi pe mine în pămîntul "oţelarilor", unde  mi-am schimbat culoarea de la vînat de mînie, pînă la roz de bucurie. Eventualităţile se schimbau ca muzica mea din playlist. Am învăţat să preţuiesc timpul petrecut acasă, am învăţat să răbd chiar şi atunci cînd apa clocoteşte, am învăţat să trăiesc printre oameni diferiţi cu care mîncam din aceeaşi farfurie, am învăţat...
Mulţi, ba nu...foarte mulţi oameni m-au întrebat în discuţii private dacă regret plecarea mea de la FC Academia, în clipele cînd "studenţii" erau pe val, nu...n-am regretat niciodata pasul facut în beznă, deoarece îmi doream o schimbare, astfel mi-am asumat răspunderea pentru toate trăirile ulterioare.
Să ne întoarcem la oile noastre, cu Iskra am jucat doar un singur meci în Rîbniţa, şi acela şchiop-calic, adică amical pe timp urît, în tribună răsărind doar cîteva umbrele bătute de ploaie. Meciurile din continua deplasare m-au făcut să-mi uit cuibul, să nu mai înţeleg care-mi este pămîntul, de unde adversarul trebuie să meargă acasă trosnind din oase, unde despre meci să mai pomenească sîngele de pe iarba prospăt cosită!

Cu Iskra spălatul rufelor cu propriile membre a devenit ceva familiar, mersul la magazin s-a adeverit îndeletnicirea de bază a sportivilor, undeva ca şi culesul pomuşoarelor pentru femeile medievale! 
La roş-albaştri am descoperit oameni, caractere, luptători şi nu în ultimul rînd, personalităţi! 

Astăzi echipa Iskra-Stal Rîbniţa nu mai există pe harta fotbalistică a Republicii Moldova. Foştii mei "fraţi de arme" au hotarît să nu mai calce verdele mustos, atîta timp cît conducerea nu va face rost de aceiaşi blestemaţi bani! Am încercat să mă transpun pentru o clipă în poziţia de angajat al rîbniţenilor, şi sunt confuz, sau laş...nuştiu ce aş fi făcut în această situaţie...mi-e frică de propria imaginaţie!
Acum cînd spiritele sau calmat şi cotidienele şi-au intrat în drepturi, băieţii aleargă parcurile, bătătoresc hudiţile, întorc carnea pe grătar, taie salata la natură, sau şterg butoanele telecomandei cufundaţi în canapeaua roasă de trecători..! şi..? care-i continuitatea?
Cu cuţitul la gît se poate de jucat, atîta timp cît lama nu-şi începe mişcarea orizontală, atîta timp cît fotbalul curge în vene, atîta timp cît setea de performanţă te domină, atîta timp cît ramîi profesionist chiar cînd pămîntul îţi fuge de sub picioare...
asta deja e alt capitol, unde moldovenii nu au ce căuta! mentalitatea de căcat încă ne asupreşte!
Ştiu că voi fi criticat pentru astfel de ieşiri, însă priviţi mai departe decît sub propriul nas, încă nimeni n-a exclus din vocabular cuvîntul "altruism".
P.S. Respect cuplului Rusnac-Maţiura Jr.
pe curind...