Viaţă de Underground

 Metro-ul în viaţa unui londonez este un capitol aparte, o temă de discuţie care-i ocupă o zecime din timpul "regulamentar". El-trenul, îşi găzduieşte pasagerii indiferent de cît de buni au fost ăstia la serviciu, indiferent de rasa căreia aparţii, indiferent de ce porţi în cap sau poate ce ai în cap. El iţi stă mereu la îndemînă, este punctual şi ospitalier! Viteza cu care se instalează în staţie denotă dorul pe care ţi-l poartă în timpul ce fiecare-şi duce povara cotidiană.
Trenul pare a fi un hotel pe linii paralele, care-şi oferă odăile, pentru un drum in siguranţă. Niciodată nu cunoşti ce cămeruţă îţi oferă recepţionistul, pîna la urmă sunt mereu satisfăcut de anturajul în care mă introduc.

Sînt cîteva categorii de "furnici" ce caracterizează metro-ul.
"Cititorii"-indivizii mereu în lumea lor, cu fruntea încreţită, ochelarii abia ţinîndu-se pe vîrful nasului borcănos, dau impresia atotcunoscătorilor, a căror haină abia mai rasuflă de atîtea cunoştinţe! 
"Telefoniştii"-aşa le spun eu la cei, care sunt prea ocupaţi de gadget-urile personale decît de aspectul său fizic. Nespălaţi, puturoşi, neîngrijiţi, murdari, şi totuşi cu Iphone 5, Blackberry sau Galaxy S III.
"Gălăgioşii"-sunt gură-spartă, dezinhibaţii extrovertiţi a căror limbă e fără oase. Deobicei urlă in adevăratul sens al cuvîntului, zîmbesc, gesticulează, scuipă vorbind...cel puţin mă amuză purtarea acestora.

"Mîncăcioşii"-este specia de oameni, care pe drum spre staţie trag cu piciorul prin ghereta fast-food, şi-şi i-au pachetul cu drăcării! Totul e din cauza somnului, aceşti gurmanzi, preferă sa doarmă 30 de minute adiţionale, ca apoi să-şi ia micul "fast-jun" in transport! Apropo, ruşinea nu se regaseşte cam pe nicăieri.
"Somnoroşii"-cred că vă daţi bine seama cine sunt inşii. Tot felul de oameni obosiţi, chinuiţi de cărat "crucea" proprie! 
"Melomanii"-tipii cu căştile in urechi, cărora nu le pasă de staţia ce urmeaza, decît metalul din urechi, decît vibraţiile fibrelor nervoase, decît vocea lui Linkin Park pe coverul lui Adele!!!

Prin prisma irisului propriu, am creat un nou contingent de obsedaţi ai metro-ului. "Cercetătorii", adică figura în persoana mea. Sunt absolut dezarmat în faţa tuturora, instrumentele de recepţie îmi sunt ochii şi urechile! Iubesc să fac studiu pe oameni, ador să le urmaresc mişcarile involuntare, nebănuite...indrăgesc curburile feţei la fiecare zvîcnire trăită, îmi plac poziţiile picioarelor, care trădează creierul. Divinizez ochii ce reflecta emoţia!
Underground-ul este construit de oameni pentru a studia oameni, este locul unde vezi feţe şterse, ochi fumurii, destine risipite şi în final, Palate Înalţate! Furnicarul, unde fiecare îşi are viteza programată pentru a ajunge în timp, unde poţi fi călcat, poţi fi trădat, dezamăgit, oropsit, plîns, pierdut şi totuşi fericit!
P.S. Pînă la urmă trenuleţul nostru este o simplă cale de acces, Calea de Acces spre sufletele oamenilor!
Pentru ce ai îndrăgit tu metro-ul?
pe curînd...                                                                                                                

Moldovan's Diary...

De fiecare dată când încep un nou paragraf, am o frică teribilă să n-o dau în bară, să nu cobor sub un nivel. Încep să scriu foarte greu, ţinând pagina goală în faţă preţ de 30-40 de minute. Nu este actual şi pentru postarea de astăzi, nu pot lega sacul la gură, aşa că am să-l las să curgă.

Se pare că, na, mare lucru, un moldovean în Londra...pffff, fleac...păduche! Însă emoţiile care mă invadează depăşesc orice orbită spaţială! Sentimentul mirării apare pe faţa omului doar la vederea necunoscutului şi când acel nevăzut, neexplorat se adevereşte a fi unul cosmic, de o frumuseţe mută...se pare că inima işi face elan pentru a sări din piept!

Catedrale, palate, poduri, castele, simple case, restaurante, muzee... toate într-un cuvânt greu de rostit celor nepricepuţi: arhitectură! Merg pe străzi cu gâtul sucit şi gura căscată. Nueronii se ceartă, sunt în căutarea unei explicaţii de, cum e posibil ca mâinile omeneşti să poată crea aceste poeme de piatră? Întrebarea părea a fi retorică pâna la intrarea în una dintre catedrale. Însuşi Dumnezeu a pus temelia acestora... oamenii doar edându-le luciul cuvenit.
Londra - oraş multinaţional, în care niciodată nu te simţi străin. Indieni, arabi, ruşi, români, bulgari, polonezi, francezi, spanioli... sunt doar o parte din popoarele care le simt umăr la umăr păşind pe stradă.

Nu e de mirare că Regatul Unit al Marii Britanii se simte confortabil, detaşat evident de Uniunea Europeană. În stradă fiind, pare-mi-se, e nevoie să plăteşti chiar şi aerul pe care-l inspiri. Totul se achită, începând cu locurile de parcare pe cele mai dosite ulicioare şi terminând cu pungile din market, AMENZILE fiind în medie de 20 de ori mai mari decât taxele impuse iniţial. Astfel, Anglia nu va îngenunchea niciodată, iar Regina nu va săruta mâna prinţesei!
Se pare că englezii sunt preocupaţi mai mult de viaţa familiei regale, decât de a lor proprie, aspectul fizic fiind total neglijat. În schimb, ducesa de Cambridge urmează să aibă un succesor.

P.S. Totul pare a fi peste măsura aşteptărilor! Ţăranul a ajuns în poveste... însă, involuntar, gândul la Moldova mamă-mi este! Povestea se intimplă pe tărâmul meu de baştină, unde curge zăpada din cerul spart şi s-a instalat data de 12 a lunii a 12 în anul 12 al mileniului 3!

DOR...

pe curind...

Sint pentru ADEVARul...

In timp ce ziua monotonă de Ribniţa, se programa a fi ordinară, tot aşa numarînd minutele iminente, cercetînd minuţios colţurile odăii părăginite, rasfoind filele mirositoare ale carţii de un verde pastel, printre sunetele care obisnuiau urechea, strabate ringtonul telefonului, din care vocea fină-feminină curge pe timpan!
Domnişoara se prezintă a fi angajată al Holdingului "Adevărul", ce mă atacă cu informaţie de ultimă oră! Ulterior, datorită prezenţei bunului simţ si darului de ascultător inflacarat şi disciplinat (zîmbet), mă trezesc in mrejele "păianjelului" de pe celălalt capăt al firului. Informaţia m-a supt, m-a captivat, astfel am acceptat provocarea (nu imediat).
Mă veti întreba, si care e poanta? Mi s-a propus să fac blogging, într-o manieră disciplinară, sistematică si atractivă. Mă introduc in angajament, imi asum o responasabilitate care mă va stapîni si mă va apropia de cititori! 
Blogul meu va face parte din platforma internauţilor cărora nu le este străina arta gîndirii raţionale şi expunerii ideilor coerente, găzduită de Adevărul Holdings.
P.S. E o nouă provocare ce merită infruntată, sunt oameni, sunt idei, sunt fapte, sunt rezultate...deci, TRĂIM! pe curînd...
apropo, pentru cei curioşi...vocea din telefon apartinea Eugeniei Pogor! 

De pe banca de rezerva !

Si iarasi a venit acea perioada cind scaunele stadionului ospitalier, atipesc! se acopera cu praf, sau, mai exact cu fulgi necoerenti, neregulati...se instaleaza linistea in boxe, strigatele din tribuna i-au transparenta fantomei si sint coborite cu lacrimi in ochi flagurile bintuite!!! Vestiarele se incuie cu o intorsatura ferma, si mesele de masaj-parasite cu dispret! Tara nu mai respira a fotbal si crainicul nu mai instiga la emotie! Arbitrii nu mai sunt injurati, fiind concediati pentru citeva luni amortite! Plasa portii, fermecatoare, impovarata, este scoasa cu graba, tavalita si lasata in offside de catre "tusierii" stadionului! 

Da...a venit ea, iarna! Ea, cea care lipseste Moldova de fotbalul mare, regesc, si cu pura emotie! Acum, ca totul s-a linistit...putem trage o linie, de nuanta rosie. In jocul unde "22 de nebuni" alearga dupa o minge, bobocii se numara in decembrie. Fiecare echipa isi merita locul din clasament, si fiecare fotbalist a fost devotat in teren. Devotat fotbalului. 

Eu personal, tin sa punctez asupra faptului ca echipa ribniteana nu s-a descoperit la justa-i valoare, am mers peste meciuri, lasind semne de intrebare si undeva puncte de suspensie. Doar pe alocuri victoriile chinuite, razboite aduceau satisfactie morala. Punctele acumulate pe tabela, sunt deopotriva cu singe, transpiratie, lacrimi si durere. 

Tin neaparat sa-mi felicit toti colegii de breasla cu incheierea primei parti de campionat, sa le urez un "la mai mult si la mai mare", pace in familie, zimbete nesterse pe chip, si desigur sanatate cu desaga!

P.S. Pentru final as dori sa mentionez citeva nume de FOTBALISTI care m-au impresionat. Si daca peste tot in lume se face echipa simbolica, de ce n-as face-o si eu?!

Portari: Eugen Matiughin (Dacia Chisinau), Gheorghii Gheorghiev (FC Tiraspol), Adrian Negai (Milsami Orhei)

Fundasi: de banda dreapta: Marcel Metoua (Sheriff Tiraspol, Alexandru Cheltuiala (FC Academia)

            de banda stinga: Mamah (Dacia Chisinau), Iulian Erhan (FC Academia)

            centrali: Miral Samardzic (Sheriff Tiraspol), Lucas de Lima (Dacia Chisinau), Artiom Haciaturov(Sheriff Tiraspol)
Mijlocasi: de banda dreapta: Nicolae Josan (Dacia Chisinau), Marian Stoleru (Milsami Orhei)

                 de banda stinga: Radu Catan (Zimbru Chisinau), Milos Krkotic (Dacia Chisinau)

                 centrali: Adama Guira (Dacia Chisinau), Oleg Shishkin (Zimbru Chisinau), Valeriu Andronic (Iskra-Stal), Alexandru Pascenco (Sheriff Tiraspol), Volodymir Kilikevich (Iskra-Stal), Vladimir Rassulov (Speranta Crihana Veche)

Atacanti: Gheorghe Boghiu (Milsami Orhei), Radu Ginsari (FC Academia), Oleg Molla (Zimbru Chisinau)

Antrenor: Dobrik (Igor Dobrovolskyi) Dacia Chisinau!

Am facut un lot subiectiv, exclusiv din punctul meu de vedere si nesilit de nimeni!
pe curind...

Am luat o muie...

Pentru prima data in viata mi-au tremurat genunchii in asa hal, nici nu stiam ca sunt atit de emotiv, pina n-am dat de ei..."la familia" ! Am jucat impotriva fratilor mei, care mi-au dat cea mai crincena lectie, ei ne-au aratat locul, ne-au indicat pozitia, ne-au inchis gurile, si ne-au priponit de pamint!
Cred ca am vazut victoria cu toate cele trei puncte acumulate, prematur...Am luat-o pe spate atunci cind era cel mai dureros. 3 minute de neatentie, ne-a costat, pardon, m-a costat...consider ca intii de toate am pierdut eu, am pierdut concentratia, am pierdut pozitia in teren, am pierdut moralul, am pierdut tot. Am iesit din teren cu capul plecat, si cu coada intre picioare; cu gust amar si cu ochii stinsi! As fi vrut sa ma ascund, in asa momente e bine sa stingi telefonul, sa deconectezi internetul si sa ramii singur cu tine insuti...sa te intrebi: faci sport pentru joaca, pentru cei din jur, pentru bani, sau poate pentru tine insuti? DA...il fac pentru cei din jur, pentru ca apreciez oamenii care-si sacrifica timpul venind la stadion, ii stimez...odata ce-i stimez pe ei, ma stimez si pe mine...odata ce ma stimez pe mine insumi, sunt constient ca astfel de cazuri trebuie sa fie ordinare...de aia arunc tot din cap, ma ridic de pe genunchi, si pasesc inainte!
P.S. Pe multi ii macina o intrebare: regreti oare faptul ca ai plecat de la Academia? spun NU, cu maxilarul incordat...cuvintul "regret" nu se regaseste in planul meu de viata!!! Bravo Academia, ati fost o echipa, ati fost o forta!

Ribnita-oras fotbalistic!

Stiam ca Ribnita ma va impune sa astern citeva cuvinte intr-u descriere, inca de cind prima data intrasem in acest oras post-sovietic.Am hotarit sa iau o pauza de creatie pentru efectuarea acestui studiu umano-geografic.
Precum se cunoaste, poarta de intrare vorbeste despre gospodar cit se poate de sugestiv.Asa este si in cazul "orasului de otel", drumuri corecte, linii albe neintrerupte, continue, borduri varuite, biserica mareata, respectiv locuit de oameni cumsecade si iubitori de munca.
Hotarul acvatic transnistrean, cu numele Nistru, sporeste splendoarea peisajului mioritic-pitoresc.Chiar daca Ribnita este sub jurisdictia partii separatiste-transnistrene, eu il consider unul indiscutabil, moldovenesc.Oamenii care se caracterizeaza prin calificativul, iubitori de munca, inca n-au uitat LIMBA ROMANA, si o rostesc cu mare pofta! Vreau sa marturisesc ca de fiecare data cind am ocazia sa vorbesc limba materna, o fac fara inhibitii, si mai mult...se gasesc oameni, nu rar, carora le curg din vocabular cuvinte de provenienta latina, ca Nistrul-tata in Marea Neagra! Limba Noastra in orasul fierului este ca o insufucienta de oxigen, fara de care nu se alimenteaza creierul(populatia).
 Ribnita-orasul mustatilor staliniste.Am impresia ca societatea punctului demografic traieste inca in anii 90'.Barbatii inca mai poarta mustati stufoase, negre...banuiesc eu care sunt impuse prin contract :))) Majoritatea clasei muncitoare lucreaza la uzina de prelucrare a metalului, sau la uzina de ciment! Astia sunt oamenii care fac munca grea,care se agita ca furnicile sub lupa, ca noi sa putem savura din simplitatea vietii cotidiene.Aici se bate fierul cit e cald-ca noi sa fim siguri de palosul din briu...aici lumea sacrifica anii tineretii pentru ca noi sa ne bucuram de casele pe care le locuim!
Aici ceaiul de dimineata se bea in pahar de 200 ml (graneonii), in "husa" din metal...ca pe timpuri in tren "platzcart" :))).Aici femeile au coafuri a-la Alegrova si Bulanova anilor sovietici. Aici toti traiesc pe spusele lui Andrei Malahov, din "Pusti Govoriat".Aici marsaluiesc pe strada centrala militari cu fanfara.Aici inca domina rubla, si cu ea se mentine aerul sovietic.
Cu tot respectul pentru ribniteni, ceea ce ma uimeste pina in ziua de astazi, este DISCIPLINA.Singurul lucru de la care porneste succesul. Cred ca este o mostenire de la Lenin si Co. :)))
Intentionat evit sa vorbesc despre echipa, colectiv, staff, hotel, fotbal.Ba nu, totusi un cuvint am sa bag...SUPERB!
Deja rezultatele facute in teren, va da o nota la palavrageala mea ;)
P.S. Sa inchei circuitul...Ribnita-orasul lipsit de ispite, unde gindurile iti sunt doar la performanta, la rezultat, la progres. Distractii??? gasim timp si pentru ele...dupa campionat...pe curind!
apropo fanfara promisa:

Ce bine era sa cinte "Limba Noastra"!

Cronicile ghiozdanului de 7 kile

Parca ieri mergeam in clasa-ntii, cu o povara in spate, cu o multime de caiete de limba si matematica, creioane colorate, pixuri, rigle de o varietate extraordinara (care mai mereu ma intepau in spate, si ajungeau scrum pina acasa) si tot felul de nebunii scolare: radiere, pensule, ascutitori, penare, hirtie colorata, goas si multe multe alte dracarii pe care fac bani guralivii din bazar.
Sa nu ratez si ultimul detaliu, din cauza caruia periodic "o luam la buca" :))) desigur, agenda elevului.Documentul unde notele bune se inghesuiau, si cele proaste abia de se strecurau, nu ca as fi invatat excelent...insa  nu eram lipsit de smecherie ;) Agenda, chiar si acum pot sa citez primul meu dascal "este fata-oglinda elevului". Pe dracu' , cum aveam eu agenda cu Zidane si Pele, altul cu Shakira, celalalt cu Backstreet Boys, iar fata timida din ultima banca, cu Winnie Pooh...care oglinda? ca p-atunci nici nu prea ne dadeam seama pe cine imitam. Si cum diriginta ne impunea sa invelim  "banca de note" cu hirtie alba si invelitori de celofan, tot farmecul imaginilor idolatrizate disparea!!!
Memoria imi spune ca unu septembrie imi provoca un discomfort fizic enorm, inafara de geanta in care incapeam eu singur, mai aveam in mina un buchet de trandafiri(de care mereu ma inghimpam) sau bujori cu capetele ude destinat profesoarei, ceea ce m-a marcat, banuiesc eu, pe tot restul vietii (nu-mi place sa duc ceva in mina).Pe linga toata armura de pe mine, groaznic ma stringeau pantofii lucitori, ca fiind noi, si cumparati in ultima zi de vara, in lipsa de marimi potrivite, luam si eu ceva mai mic cu gindul ca se vor da pe picior...ce naibă chineza facuse acei pantofi? si acum scriind imi aduc aminte de acea durere insuportabila. Calvarul membrelor inferioare era musamalizat de un zimbet timid, insotit de o privire in podea! Buna dimineata!

Nustiu cum se intimpla in zilele de fata, cum se gatesc bobocii pentru prima zi de scoala, insa pentru mine, in timpurile mele, in perioada dinosaurilor, acest procedeu era unul extrem de calculat si euforizant!
Deseori costumul pentru ziua cunostintelor era cusut de catre mama mea, din simplul motiv ca nu gaseam prin piata ceva ce sa ma impresioneze, sau era too expensive pentru o familie din caminele Botanicii.Televizorul si estrada ruseasca imi serveau drept stilisti.Orice capriciu vestimentar imi era executat cu prudenta de catre "mamucica". Cum va spusesem ceva mai devreme pantofii-capcana, isi asteptau iesirea...mai mult ca atit, fiind noi, aveau cinstea de a minca ceva crema de incaltaminte, credeam pe atunci ca le fac bine, insa...orice crema strica incaltamintea  ;) naiv, n-am ce zice!!!
Cred ca eram unicul elev din scoala care niciodata nu-si alegea manualele pentru fiecare zi de studii, si nu era vorba de lene...banuiam ca asa voi deveni mai puternic, insa acum constientizez ca aratam ca un cal bagat la plug :)))
Acum fac o totalizare si realizez ca odata ce treceau anii, se rareau si cartile, si caietele...incepea sa creasca fraierul din mine :)
De la ghiozdan am trecut lejer la mapa, si de la mapa la pachet paturit, cind mi s-au terminat pachetele din casa :))) am trecut la caiet! Nu pot sa trec cu vederea faptul ca inainte aveam la o disciplina mai multe caiete, si odata ce inaintam in virsta...situatia s-a schimbat: aveam mai multe discipline intr-un caiet :D cresti, ti se pare ca esti unicul...ca tine nimeni, si nimeni ca tine, multa minte imi mai trebuia.
Din an in an ziua de unu septembrie devenea mai asteptata...dorinta de studii? putin probabil, mi-era dor de acei oameni cu care am gustat din litere, din cifre, din formule, din teoreme, din VIATA!!! 
MI-E DOR DE VOI!
P.S. Multumesc celor care au stat la baza formarii mele ca personalitate, nu sunt un stricat...rezulta ca va-ti facut treaba bine!!!
O viata traiesti- O viata inveti...pe curind

Piata Centrala-oglinda Moldovei...

De citiva ani incoace cuvintul in voga care tresare pe buzele fiecarui moldovean este "europa". Care "evropa" , oameni buni, despre ce filosofam noi? Se pare ca transformarea a inceput, insa de la un alt capat.Desigur, progresul este evident, evident la nivel de preturi, China fumeaza undeva nervos cu explozia lor demografica...Preturile sunt europene, si gata...jucam sirba pe loc, de parca s-a incilcit banda magnetica! Daca vrei cumva, din curiozitate mistuitoare, sa afli la ce nivel sintem in ierarhia umanitatii si a bunului simt, e nevoie sa mergi la Piata Centrala de pe strada Tighina. Dubiile referitor la degradare se imprastie chiar la intrarea in institutia comertului "adevarat". Chiar in gura tirgului sta acomodata o doamna care vesteste "sfirsitul lumii"(cel putin de asta imi vorbeste intonatia) , de la primul strigat al cocosului si pina la ultimul lacat incuiat in piata,  mademoiselle omoara rozatoare si insecte cu exclamatia: "ooooootraaavaaaaa" :))) mai mult as spune ca acest cuvint letal este pentru oamenii care-i decid soarta, undeva la cald(racoare), in fotolii de piele si cu nod dublu la cravata.

Sintem o societate infectata! oare cite generatii se vor petrece pina vom misca din loc? cine va veni sa ne scoata catusile prostiei? cine ne va intoarce spre soare? cine ne va da o lumina de speranta...de facto, doar cu speranta traim, sintem hraniti cu cuvinte...de parca am fi niste file goale ale unei carti, care se cere completata!!! 

Calatorind cu troleibuzul si privind prin geam, vad cum o insa de pe scaunul din fata a unui automobil, isi finiseaza "hrana vietii" (tigara)...si nemaigindind(de parca are cu ce gindi) arunca chistocul pe asfaltul clocotind de canicula!!! si cum dracu' sa procedezi in asa situatie? acesti oameni nu merita explicatii si instruiri, scuipati in rîturi fara imperative!!!
In aceeasi calatorie mi se bucura ochiul cind vad soferul autobuzului electric cu antene, imbracat la patru ace, avind si cravata la lacul ei...mirarea m-a lasat neom pret de citeva secunde, cind minuitorul volanului minca seminte chiar in plin trafic. Si unde crezi ca punea cojile? le colecta in pumnul transpirat, si cind "containerul" varsa, le lasa in voia vintului, care le asternea pe acelasi asfalt infernal!!! unde a invatat asta? la scoala? NUUUU, eu n-am avut asa teme, dar tu???
Am vrut sa scriu despre obezii de politisti, carora le sar bumbii de pe "airbag-uri" (burta excesiva)...insa, cu alta ocazie!!! (poate pin'atunci slabesc) pfff :)))
De ce lumea noastra carismatica se gindeste mereu la ce sa puna in gura, si nu la ceea ce iese din gura? este oare hrana materiala mai importanta decit cea spirituala? Cineva va spune saracie! si eu voi riposta: fiecare isi este stapinul propriului destin!!!
Inainte mergea vorba despre a face ceva, insa acum se vorbeste despre a fi cineva, nu merita sa ne fugarim dupa figuri...haideti sa facem ceva, pentru ca cineva sa se fugareasca dupa noi!!!
"Ai grija de gindurile tale, deoarece ele devin cuvinte.Ai grija de cuvintele tale, deoarece ele devin actiuni.Ai grija de actiunile tale, deoarece ele devin deprinderi.Ai grija de deprinderile tale, deoarece ele devin caracterul tau.Ai grija de caracterul tau, deoarece el devine destinul tau.Ai grija pentru ca ceea ce credem-ceea devenim" Margaret Thatcher
Haideti sa gindim, sa aspiram, sa FACEM!!!

P.S. Societatea sintem noi: el, ea, ei, EU! hai sa fim mai buni, hai sa incepem de la sine! EU am inceput, vii si TU cu mine?!

Saracie-chirurgie-traumatologie!

O sa incerc sa descriu infernul de la urgenta! Da da...spitalul de urgenta! Intimplarea nefericita m-a facut sa ma aflu in incinta acestei institutii dezgustatoare.Nu mi s-a intimplat nimic, doar mi-am insotit prietenul la un control de traumatolog.In cele din urma nu asta conteaza, as prefera sa-mi vorbesc prietenii in contexte de bine, pe cind "institutia bolnava" n-are tangente cu pozitivul!
Insasi denumirea acestei cladiri (URGENTA) in care s-au varsat lacrimi de crocodil, in care singele curge nu doar in vene, in care ciocolatele si cognacurile fac legea sub usile cabinetelor...ne impinge la ideea ca totul pe hall-urile acestei constructii trebuie sa mearga "ca pe unt", sa fie totul bine stabilit, totul pus la punct, bine gestionat...intr-u salvarea vietilor omenesti. Nu vreau sa condamn oamenii care sunt in slujba poporului scirtiitor, tot respectul pentru specialistii care trateaza nu doar insi "la patru ace", ci si boschetari, alcoolici, batrini...de la care, sa punem cartile pe fata...adie a "proaspat"!!! E vorba de sistem, corupt, nesaturat, uneori disperat, ingenunchiat! 
Vine pacientul intr-un picior, sarind ca broasca lesinata...vaietind printre dinti de durere...evident se adreseaza la traumatolog! stati o clipa, pina la medicul de specialitate are de infruntat o coada, toti amaritii stau in picioare, deoarece linga acel cabinet nu e macar o bancheta...va aduc aminte, oamenii vin cu accidentari de membre inferioare si superioare! 
Dupa acea investigatie, "aibolit" iti da o fisa personala cu care urmeaza sa treci aparatul Roentgen (renghen)...pe dracu' , ca si aici e aceeasi coada interminabila, bine bine...aici macar este o bucata de scindura care mimeaza un scaun...mai bine nu era!!! am luat si eu loc linga accidentatul meu prieten, si aici ma astepta surpriza! o vorba "dulce" mi-a luat respiratia,tinarul de linga mine zici ca era dragon cu "para" de mahmureala :( umbla si el cu piciorul "pe sus"...cica a dat cuiva cu piciorul in figura si i s-a umflat cotonogul...pai corect, "n-ai cap, vai de picioare".Trebuie sa mentionez ca tinarul mai avea cu el o sticla de apa gazata.Pentru ce i-o fi trebuit?!!! :))) 
Bai oameni buni, am vazut de toate in acea dupa-amiaza...chiar am si simtit! debili beti, o fata care facea ochi dulci lui "halat-alb" (Harap-Alb) fiind si ea sub o doza, batrini nespalati, un baiat in maiou cu sigla unui cap de bou (care ne caracterizeaza natiunea), chipuri disperate pe un cintar cu cele multumite.
Mda...institutia care are drept indeletnicire salvarea imediata a pacientilor...in radacini este mai bolnava decit toti pacientii pusi la un loc! pacat! 
P.S. Apropo...Pedro, insanatosire grabnica, totul se va normaliza, doar avem doctori buni ;) echipa are nevoie de tine!!!
Haideti sa ne facem lucrul calitativ, atunci ne vom misca din loc, atunci ne vom ridica tara la un alt nivel...fiti sanatosi! pe curind...

Cele 2 cuvinte..!

Proprietarii magazinelor, barurilor, cafenelelor, gheretelor indreptind mustata ondulata se freaca pe miini schitind un zimbet lipsit de dinti, curge apa din frigidere! Pe cind  vinzatorii isi freaca miinile, furnicile de birou isi netezesc telecomanda aerului conditionat, cu o vadita placere apasind pe descresterea temperaturii necrutatoare.In timp ce soricanii se ascund prin ambarele lor umbrite, vinzatorii de tehnica refrigeratoare baga bife increzute in dreptul coloanei "realizari".Baga nu doar bife, ci si marfa de clasa inferioara descriind-o drept ultima poanta a tehnologiei...sirul continua, in acelasi moment piscinile n-au nevoie de invitatii, doritorii sa se inmoaie, uneori sa se spele, sa se balaceasca, stau in rind ca la piine calda...nici la deschiderea primului McDonald's din Moscova nu se formase asa coada.Si daca a venit vorba de coada...sa continuam! Proprietarii bazinelor de agrement dau si ei din coada ca catelusii care asteapta tita mamei pentru a o suge...mai si freaca capul...pardon, miinile...uitind sa frece si fundurile piscinelor...dupa cum am mentionat mai sus, lumea vine sa se spele ;).

E un lant vicios, credeti ca aici se incheie cercul rinjitorilor pe bani straini? ba...Vara innebunesc nu doar oamenii,ci si contoarele de apa...apropo, cel de lumina ii tine pasul! Union Fenosa si Apa Canal Chisinau excitant ejaculeaza de la emiterea unor facturi consistente...si daca toti mai sus se freaca pe miini, astia mai freaca capul...adaugind cite-o cifra nevinovata.
Doar soferii de maxi-taxi isi freaca boturile de ciuda,deoarece acasa nu se mai intorc cu acel bat gros de salam...facut pe spatele celor care stau ca berile in lada urcind treptele "transportului public"!
Cica mai dau si tichete, probabil sa ne stergem...fiecare ce doreste(dupa preferinte).
Stropii curg pe frunte, vin pe scule, invadeaza gitul, intra in tunel...pieptul se lasa intretaiat de picatura, maioul uscat ca desertul Sahara ii opreste cursa...ne dehidratam, apa paraseste creierul, sintem gata de orice, havuzurile  capitalei vin intr-u ajutor!!!
Toti se dezgolesc, mirlanii urla dupa fete in mini, fetele in mini urla de caldura sorbind modest din inghetata, urla si "oamenii-contor" de la rutiere, insa nu de canicula...asa le este meseria "Severnii avto-vokzal, soroc let si spitalul de urjenta" ;))) .Toti se bronzeaza, dupa nivelul de bronzare ii poti stabili si meseria :D Casca mitele si cainii se ling la...e cald!!! :)))
Oameni buni e vara, canicula, e infern, fiecare isi salveaza blana cum poate, un sfat pretios de la Doctor Max...iesind din casa pe cap e bine sa purtam o frunza de varza :)))
P.S. Cit pe ce sa uit, cuvintele in trend sinteti curiosi sa le auziti...hmmm...INCALZIRE GLOBALA...pe curind...;)

Sint om Bogat..!

Sa spun ca am prieteni ar fi o ipocrizie.Am Oameni in preajma destoinici, devotati ,credibili...pe care nu mi-e frica sa ma sprijin, carora le-as incredinta cheile de la apartament si chiar pe "banditu" Balu !!! poate...inca nu m-am decis ;)
Nu-mi doresc altceva decit sa fiu corect, nu-mi doresc altceva decit sa nu supar, sa nu jignesc, sa nu ranesc, sa fiu echidistant, sa fiu impartial, sa fiu de folos.Sint nespus de recunoscator oamenilor carora nu le sunt indiferent, carora le trezesc acea picatura de respect, carora se gindesc la mine FIIND IN ADINCA NOAPTE, carora ma inteleg din simpla privire, carora tacerea le spune mai mult decit cuvintele.

Cuvintele i-au fost date omului pentru a-si ascunde gindurile...insa eu n-o voi face la fel in aceasta zi!!!N-o sa ma supar ca mi se descarca telefonul de la atitea sunete, mesaje, email-uri, notificari...n-o sa ma supar ca cineva mi-a stricat somnul dulce, n-o sa ma supar ca-mi urati sa fiu fericit, norocos si sanatos :)
In acest moment fericirea imi infloreste sub talpi pentru ca va am pe voi, dragi prieteni! Cineva mi-a urat ca astazi, sa am o sarbatoare frumoasa...intrebarea mea suna astfel: cine face sarbatoarea frumoasa daca nu oamenii de care iti pasa?
Chiar daca la felicitarile dumneavoastra nu pot raspunde decit cu un simplu "multumesc"...sa stiti ca e cel mai recunoscator pe care l-am rostit vreodata!
P.S. Multumesc parintilor mei ca m-au educat in asa mod ca sa fiu util cuiva, Multumesc parintilor vostri pentru ca v-au dat nastere pe pamintul pe care traiesc si eu!!! pe curind...

2 meciuri,2 infringeri,2 continente,2 tari,2 sute de dolari!!!

Daca as fi avut un contor de kilometri parcursi similar cu acel al masinii,cred'ca ma consideram deja uzat,sau poate depasit,ma rog! Am facut la "mile" timp de o saptamina cit 5 bunicute de la "sezatoare" nu fac toata viata lor puse la un loc...Totul parea amuzant,chiar curios pe alocuri,insa zimbetul de 32 de dinti a disparut odata cu cursa(stiu ca e cacofonie,am plins in ungher,am meditat,am rasfoit dictionarul de ortografie,si tot n-am putut sa gasesc ceva mai potrivit si hazliu) Frankfurt-Atlanta.N-as spune ca nu cunosteam ca avem de zburat pina pe Luna si inapoi,insa m-a plesnit cu vreo 2 palme mini-monitorul de pe speteaza celui din fata,care calm arata 9 ore si 42 minute...pfff,cit?cit?cit?Noroc ca centura de siguranta s-a blocat,altfel era riscul sa mearga echipa cu 16 jucatori peste ocean :)) Fata lui Petru Racu(Viking) ma linistit,cica "nici nu vei reusi sa visezi,ca deja va trebui sa luam bagajele :)))"
Totul dupa schema veche: Boarding complete! shhhh...Ladies and Gentlemans we are ready to....TAKE OFF!!! 
Viteza te lipeste de fotoliu,presiunea iti distruge melcul din ureche,bagajele tresar in singuratate,gitul e sucit spre geam,iar ochii ies din orbita...aaaa,nuu...ochii fotografiaza orice casuta care devine purice,masinile devin omizi,si pamintul devine o harta mobila!!!
Apropo,semnul crucii e facut deja ;)

Dupa citeva filme privite...bine ca inteleg engleza,va da-ti seama coloana sonora a filmelor era in limba universala(altii care n-o cunosc,ce credeti ca faceau,citeau subtitrele in chineza :DDD),in fine...dupa citeva zeci de file rasfoite,dupa mii de cuvinte sugrumate,dupa o droaie de sucuri uscate,dupa aproximativ zece ore de aflare in apropiere de Paradis...avionul isi suiera aterizarea pe pista din Atlanta.Tipete de usurare,ofturi de bucurie si coate in gura la capturarea bagajelor de mina :))) Imi simteam corpul,era ok! insa picioarele nu erau ale mele,am aruncat o privire in jos...ca sa vezi,credeam ca am dormit cu picioarele in vreun stiubei de albini! Na...sireturile se dezlegau singure...va dati seama ca nu poate un elefant sa se spele in caldare :)))

Inca dupa 4 ore aflate "la inaltime"...ne trezim pe pamint latin.CARACAS! Aici am petrecut o noapte(daca e posibil asa de spus,6 ore),dupa care dimineata ne astepta "pasarica" cu destinatie Puerto Ordez.Nici macar brosura de securitate n-am reusit s-o citesc,cind in geamul avionului a aparut relieful deosebit de verde,intretaiat de riuri si presarat cu forme haotice de nori.N-am exclamat in acel moment,insa balsamul placerii mi-a afectat fruntea buimatica...Am fost escortati la hotel,dupa care am fost predati in mainile unui alt escort,suporterilor de Venezuela...Nici macar nu reusisem sa primim cheile de la odaile corespunzatoare,cind deja ma orbise citeva blitz-uri!!! ce sa zic...primitor popor ;)

Trebuie sa marturisesc: Cascada dibuita prin geamul odaii,dealtfel de provenienta naturala,a batut conexiunea Wi-fi dupa numarul de vizualizari :) Natura vorbea de la sine,soarele ridea intruna,caldura dogorea...impresia ca ne aflam intr-un vaacum nu ma parasea.Cuvintul "vint" este sters "oficial" din vocabularul latinilor ;)
N-am apucat bine sa testam paturile,ca deja era ora antrenamentului,pe pamint dehidratat.
Exercitiile de incalzire,stretching-ul se mai intrerupeau...pe cind suvoaiele de transpiratie...ba!Am simtit la propriu fraza "omul consta in proportie de 80 % din apa" 
Ce sa mai vorbim...ca ii luneca lui Harcenco aparatul din maini :)))

Exercitiile de natatie in "sucul propriu" au fost precedate de prinzul mult rivnit(mincarea de avion e pentru cretini,mana imi este pe inima ;)). Nu am cedat in fata somnului,cu toate ca era nevoie de o pereche de visle pentru a nu inchide ochii :D Pentru a ma acomoda cu acel fus orar trebuia sa-mi fac cite o taietura pe mina la fiecare 30 de minute,ca sa adorm tocmai seara :))) In sfirsit,s-a lasat noaptea...am gituit perna,am aruncat plapuma pe podea,am ucis becul,si mi s-a sters memoria :))) Nici macar vestea ca Moldova a recuperat Transnistria nu ma putea trezi...cu toate ca nu sunt sigur :DDD

Ziua meciului.Fanii au terorizat hotelul,veniti de prin toate vagaunele tarii,veniti cu avionul,cu barca,pe jos,calare,pe magar...conteaza un singur cuvint,veniti "PREZENTI"!!! Sarbatoare nationala,ziua in care bogatul il cuprinde pe cel sarac,ziua in care se opreste extragerea petrolului(de remarcat:cu un singur dolar,cumparai 20 litri de benzina...cel mai ieftin petrol din lume),ziua in care divergentele civile devin solidaritate nationala!!! Aici te faci piele de gaina,si fiecare fir de par,simbolizeaza un suporter in tribuna! ATMOSFERA!!!
Emisiune televizata,garda,reflectoare,obiective infomatate,vuvuzele,tobe...tot face parte din spectacolul numit cindva de englezi "fotbal".

Rezultatul...?meciul...? nu mai conteaza!O intimplare frumoasa iti trezeste bucuria,implinirea emotiilor pozitive.Un esec eu il egalizez cu o experienta,fie trista,si totusi experienta.Cuvintele se varsa mereu,le avem nelimitate...de aia poate vorbim prea mult,insa memoria este cea care ne tine in viata...si memoria imi spune ca am fost destul de buni...dar aspiratiile imi spun ca mai e de lucru ;) Palme batute,tricouri amanetate,lacrimi varsate,faze discutate,replici aruncate,capuri aplecate,genti incarcate...masini prost parcate!!!

Nu era timp de tristete,asa cum peste 3 ore urma sa invadam aeroportul.Fara peripetii de ordin tehnic nu se lipseste nici-o deplasare.Genti pierdute,insuficienta de locuri in avion,retineri de curse(acum zimbesc,atunci imi dadeam palme peste fata).De aici a si aparut fotografia unde dorm cu gura cascata pe o bancheta din aeroport :))) In fine...sintem cu gindul la urmatorul meci,plini de puteri...pffff...ce prostie!!! Altlanta-Dallas dureaza 2 ore,timp in care ma incumet sa deschid cartea...lectura imi este intrerupta de o vorba ruseasca! Cit de mic e pamintul,insotitoarea de bord era rusoaica.Zicea ca in Rusia nu era altceva decit o lucratoarea in domeniul farmacologic,si nici idee n-are cum a ajuns sa fie "chelnerita" de Airbus :))) amuzant!!!

Dallas-ul ne-a intimpinat cu fraza "Everything in Texas is big"...hmmm...nu cred :))) Cu toate ca intr-adevar un oras foarte frumos,spatios,cu strazi largi,cladiri ridicindu-se la cer...cu o istorie,incontestabila! Asa a iesit ca anume Dallas-ul a gazduit asasinarea celui de-al 35-lea presedinte al S.U.A. John Fitzgerald Kennedy in 1963.Strazile miroseau a nationalism,flaguri arborate la fiecare 50 de metri,oameni drepti,increzuti,cu jeep-uri deseneaza strazile imense.Nu lipsesc nici mustatile,nici ochelarii "aviatori",nici palariile,nici bocancii cu stelute de otel pe calcii.Accesoriile de cowboy mai sunt intilnite si pe capotele masinilor ;)))

Dind deoparte fereastra de unde a fost impuscat domnul Presedinte Voronin...pardon...Kennedy desigur;),realizam ca e nevoie de timp pentru recuperare...pai de unde sa-l scoti...din clepsidra???Si totusi,cu totii am gasit cheita de la safeul in care zaceau plamini,inimi,picioare de schimb,asa...pentru orice eventualitate ;)
Stadionul ma mira...92 mii de suflete pot injura din tribuna,92 mii de emigranti pot sterge scaunele de pe Cotton Bowl...si totusi au fost prezenti 40 mii!!!Super...aceleasi melodii ritmate,aceleasi trompete caraghioase,aceleasi fete negricioase.

Dumnezeul soarelui si aici si-a intins capcanele.Domnea o temperatura de vreo 32 de grade.Aer uscat,aer de pustiu,iarba de un verde artificial,si minge rotunda...tot impotriva noastra!!!
Da...si aici am luat bataie...N-am meritat-o!insa sa fim onesti...meciurile se joaca pe goluri si nu pe cornere ;) Printre miile "albastre" se zarea un colt de flag,un cap de vultur,si o cruce in cioc...DA! sint moldovenii.E placut sa-ti intilnesti compatriotii,care stiu gustul mamaligii si brinzii de oaie,care stiu ce inseamna drumuri teribile si "vin de casa"!!! Bravo MOLDOVENII...
Dupa 2 meciuri jucate in teren...mai avea sa jucam o a cincea repriza,care se numea "drum inapoi".Zborul spre Frankfurt a fost la fel de plictisitor ca jocul "Domino" pe bancile din Piata Marii Adunari Nationale ;)
Profitind de ragazul dintre curse,am hotarit sa vizitam Frankfurtul de pe Main.Am fost surprinsi de o zi deosebita,data de 28 in Germania era de culoare rosie in calendar,am asistat la un concert,am vazut presupusii infrinti in cel de-al 2-lea razboi mondial,am vazut lumea cintind nemteste(fapt care m-a amuzat),am vazut catedrala gotica,am vazut romi romani,cersetori,nespalati,am vazut zgirie-nori,am vazut cladiri vechi...am vazut istoria!!! am mers prin istorie,am atins istoria,am citit istoria de pe placi inmarmurite,am creat istoria cu prezenta proprie...

Cursa spre Chisinau a devenit una formala,lipsita de vlaga si totusi foarte asteptata,imi doream acea zeama,care ne poarta faima!!! nu-mi doream sa vad venezueleni,americani,nemti...doream sa vad fata simpla a unui moldovean!!!
P.S. Imbracind tricoul nationalei,am simtit povara:povara ca cineva crede,povara ca cineva priveste,povara ca cineva spera,povara ca cineva sacrifica,povara ca suntem o echipa,o natiune,o tara,un neam,o ideologie,un gind...un destin!!!
Joci pentru tine,si pentru cei 4 milioane de acasa,joci pentru familie,joci pentru cunoscuti,joci pentru prieteni,joci pentru dusmani,joci pentru tineri,joci pentru batrini,joci pentru un flag,joci pentru 3 culori,joci pentru pasaportul albastru...joci rostind un IMN! Cum se numeste asta,daca nu VIS? pe curind...






          

Bagi puncte de suspensie atunci cind urmeaza ceva...

Nu mai am ce ascunde.Uneori sint depasit de atitea semne de intrebare.Ar fi absurd sa spun ca nu am despre ce scri.Lumea este invadata de teme,de evenimente,de sclipiri,de urcusuri,de emotii,de lacrimi,de zimbete,de indiferenta...Si tot nu ma ajung mainile sa scriu ceva important,sa transmit un mesaj,sa suflu o stare...DE CE?
Simt nevoia de a scri,simt nevoia de a netezi tastele,de a alege caractere pentru a forma cuvinte,si exact in acelasi moment vreau sa fac tastatura praf...ca nici macar mesterul sa n-o poata resuscita.Totul este din cauza indeciziei proprii.Imi tremura gindul,si totodata degetele.Ezit,musc buzele,scarpin scafirlia,incerc barba,rascolesc depozitul de cuvinte...privesc literele nauc,de parca n-am studiat la scoala!Cum sa le potrivesc asa ca sa se ridice la nivel?Despre ce as scri ca sa fie proaspat?Cum sa cioplesc cheia ca sa se potriveasca lacatului inimii?Cum sa incretesc fruntea,ca sa emita ceva valoros?
E o frica,dar nu mi-o pot explica...de ce m-as teme? MA TEM SA SCRIU CEVA NEIMPORTANT,RASUFLAT,INACRIT,MESTECAT,EPUIZAT...
MA TEM SA FIU BANAL...
P.S. Un scriitor modern a spus: Nu poti atinge o inima decit strivind-o! Eu totusi voi incerca sa o mingii,prin mesajele mele de aici.Trebuia sa scriu acest gunoi literar...ca sa ma eliberez din catusele reci ale prejudecatii!!!
Ce va iesi din asta veti simti doar dumneavoastra...sper sa nu STRIVESC!!!
pe curind...

Valorile neamului moldovenesc prin prisma beciului zavorit...

Una dintre cele mai frumoase zile din viata mea,s-a consumat ieri! Veti spune Pastile Blajinilor,insa eu voi spune "Ziua amintirilor din amintiri"...
Totul a inceput foarte nepromitator si in rutina diminetii chinuitoare,unde alarma ceasornicului a pus stapinire pe linistea asternuta.
Stropii de apa ce curg in palmele mele,au efectul revigorant...in curind realizez ca cifra calendarului pulseaza pe ziua de duminica,ceea ce striga ca e ziua care preconizeaza o vizita la tara...la sat."Satul"-ce cuvint incapator!!!
Sa evitam formalitatile...dupa ceva timp,prin caldura apasatoare ce domina in masina,si geamul crapat,se strecoara un miros caracteristic rural.Aerul curat este colorat de fumul paielor aurii.Aparatul nazal transmite impulsuri spre creier,informatia prelucrata isi are efectul...Cit ai clipi,ridurile fetei se atenueaza,ochii se limpezesc...ceea ce releva placerea provocata de relieful atit de bine cunoscut...
 Doua santuri paralele prelungite,croiesc satul in lung si'n lat...unele mai inguste incrustate de carute,altele mai late,imprimate de tehnica sovietica(Lada 1500 "shesteorka" sau "lasto4ka") :)) ne aduc spre poarta uitata,ruginita,abia daca se mai zareste vopseaua umflata si crapata.Cred ca aici nu se potriveste vorba din popor "Se uita ca boul la poarta noua"...nu ca n-ar exista boi prin preajma :))) (la propriu,sau la figurat) insa nici urma de poarta noua :D Cu tot acest sarcasm privirea imi este infipta de batul din cleampa...ceea ce  semnifica absenta gospodarilor de-acasa.Pai de unde-or fi daca motivul prezentei noastre la sat este tocmai lipsa bunicilor,nu de-acasa...ci din viata! cit ar suna de trist...
Nu e loc de tristete...atunci cind totul este efemer,si unica spusa in momentul de fata,ar fi urarea inaintea sorbirii unui pahar de vin autentic,Ea spune astfel "Sa fim sanatosi,Sa Traim si Sa-i Pomenim"!!!

Imaginile alaturate nu ma vor lasa sa mint...traim,si cel mai important ii POMENIM,desigur cu asa-zisul singe al lui IISUS :)))
Ce fel de sarbatoare la sat fara vreun musafir nepoftit?...pffff...e ridicol.Fara vreun "Ghita" al lui Lita din "jios",sau vreun "Colea rijii" cu care a "jiucat" Marusa la şinu la cumatrie...totul ar fi in zadar,toate vorbele au fi deşarte :))) am si o explicatie:acesti necunoscuti sint solii satului,de unde ar sti mahalaua ca au venit copiii lui Anica de la Chisînau,si ca Marusa are doi feciori ca doua flori? :))) Apropo,ochiul dintre stachetele gardului tot este un component inevitabil si absolut firesc ;)
Pahar dupa pahar,sticla dupa sticla,vin alb,vin rosu,vin roz,vin de-al meu,vin de-al lui,mai dute si mai scoate,scoate de acela din butoiul din fund...ideea este una...toti beau,toti pomenesc,toti servesc,toti se mindresc.

Sunt nevoit sa imprumut o vorba inteleapta de la varu'meu.Acesta spunea astfel:dupa primul pahar toti sunt timizi,modesti,rezervati ;dupa al treilea-obrajii se rozovesc,zimbetul incepe a lua schite ;dupa al zecelea-toti sunt prieteni,atenti unul cu altul,se gasesc teme de discutie precum "Mi-a placut de cuvintarea parintelui la mormint,dami numarul de telefon ca am o treaba in Chisinau la care ai putea sa-mi fii de folos sau...atentie,perla...nu turna indarat sau nu da paharul cu mina stinga" ;dupa al treizecelea pahar(credeti-ma pe cuvint,se ajunge la asa cifre :)) -toti vorbesc,haotic,in diferite directii,cu diferite tonalitati,cu grimase intelegatoare de doctori in stiinta...pe cind realitatea ochiului treaz spune altceva :)) nimeni habar nu are ce cuvinta ceilalti...:DDD (personal ieri,trei discutau cu mine,concomitent,si toti 3 aveau dreptatea sa,eram nevoit sa-i aud pe fiecare:)))).
Mersul la tara cu ceva imi aminteste de testul de alcoolemie :))) Nu poti trece pe linga casa cuiva fara a intra in ograda,culmea...nu te poti considera gospodar daca nu ai vinul propriu.Cum ar afla lumea ca vinul tau este cel mai bun,daca nu l-ai scoate pentru o defilare.La gura beciului trebuie sa te lasi in mrejele substantei ce caracterizeaza SPIRITUL NEAMULUI MOLDOVENESC.Apoi,incearca si increteste nasul dupa consumare...fiecare gospodar crede in vinul sau,il considera cel mai bun,si este ferm convins ca vin ca al lui nu mai exista nicaieri...exact!!!Trebuie sa fac o paralela detectivista.Daca ar fi sa identificam un criminal care este locatar al orasului,am face-o prin detectarea urmelor dactilografice,insa pentru capturarea unui infractor rural e nevoie doar de o proba de vinul acestuia.Vinul sateanului este pasaportul sau,documentul de identitate :))) 

Sa spui unui moldovean ca vinul sau nu este gustos,este precum ai spune neamtului ca nu este punctual,precum ai spune turcului ca haina pe care o vinde nu este originala,precum ai spune evreului ca este zgircit,precum ai spune rusului ca Puskin e african,precum ai spune chinezului ca Kung-Fu e o maimutareala,precum ai spune americanului ca Ipad-ul s-a scumpit,precum ai spune lui Berlusconni ca nu mai este prim-ministru,precum ai spune celor de la Mcdonald's ca KFC'ul este mai delicios,precum ai vorbi unui belgian in engleza :))) Nu indrazniti!!!

Trebuie sa mentionez neaparat cuvintele ilustrului petrecut George Toparceanu: Eternitatea s-a nascut la sat!!!Aceste slove sunt resimtite in tot si toate: caruta,lopata,topor,iarba,ses,copac,fintina,ses.
Sirul este indefinit.Poti avea o mie de trecuturi,si sa ramii fara viitor,daca nu vei avea curajul sa spui ca viata a pornit de la sat.Aici sint pastrate acele ciudatenii care ne-au facut sa progresam,sa facem ceva mai mult,pentru a trai mai bine,sa ne trezim putin mai devreme,pentru a ajunge putin mai departe,sa ne culcam ceva mai tirziu,pentru a reusi ceva mai mult,SA IUBIM CU ADEVARAT,CA SA PRIMIM O DRAGOSTE CAATARE!!!
P.S. V-am povestit astea din postura de sofer-treaz,altfel cred ca vedeam totul destul de infumurat :))) ...pe curind

O culoare,o echipa,o dragoste,o familie...

Vreau sa vorbesc despre suporteri.Vreau sa evoc despre oamenii curajosi care vin in tribuna pentru a sustine echipa favorita.Vreau sa omagiez responsabilii pentru spectacolul din preajma terenului.Vreau sa cad in genunchi celor care isi dedica timpul pentru a compune lozinci,versuri,strigari intru sustinerea favoritilor...Cu ce le-am meritat aceasta dragoste?De ce suntem alesii multimii?Pentru ce fapte suntem invadati de o stima neconditionata?In ce masura putem rasplati glasurile ragusite care ne incalzesc auzul si ne "mîna" spre victorie?Sintem oare meniti pentru a aduce bucurie pe grimasa omenirii?
Unicul lucru pe care il pot afirma cu certitudine este ca nu suntem demni de un asemenea suport!Poate suna foarte crunt,insa...fiecare fotbalist in teren isi indeplineste in mare parte interesele proprii...joaca pentru salariu si o perspectiva de progres,astfel indeplinind indicatiile antrenorului...pe cind "bravii" din peluza o fac neconditionat,din porniri transparente si din dragoste voluptoasa...
Tot ce le datoram acestor caractere tupeiste...sunt o groaza de aplauze sincere,venite din bunul simt,si evident din recunostinta omeneasca!
Pe final vreau sa fac o mica corectie...SPECTACOLUL IN FOTBAL ESTE CREAT DE ACEI INFLACARATI CARE INCALECA TRIBUNELE,ASTFEL JOCUL PROPRIU-ZIS DOAR COMPLETEAZA CAPODOPERA!
P.S. Toate aceste rinduri sunt dedicate suporterilor adevarati ai fotbalului moldovenesc!!!FC Academia,felicitari...ai suporteri!!!pe care nu-i pot descrie cu simplele taste ale calculatorului...RESPECT,efortul de la meci nu a scapat de ochiul meu prudent!...pe curind

Ce naiv eram.Litera "V" nici nu exista...

Ce frumos suna cuvintul "copilarie"...cu cit crestem in statura si statut,cu atit pierdem din farmec si nevinovatie.Acest cuvint in rostirea mea,imi provoaca o gaura...irecuperabila,ireversibila...adinca.Regretul ca timpul curge ma obseda,si totusi imi provoaca amintiri...da exact...ca la Creanga,strengării,pătanii,glume,năzbitii!
M-am nascut si am trait o buna parte din viata(11 ani)...la Botanica,intr-un loc uitat de Dumnezeu,evitat de civilizatie,ingropat de forte...iubit de mine!!!
Am cautat sa bag o poza,aici,in postare,insa si Google-ul "discrimineaza" acel loc(rasistul:))...ma rog,e cartierul in apropiere de Institutia care elibereaza carnete de sofer si numere de inmatriculare pentru vehiculele auto.Daca nu stiti,mai dau o precizare...blocurile locative sunt in vecinatate cu faimoasa Statie de Epurare a apei uzate si deseurilor "omenesti"...:)))
In fine...nu conteaza atit locatiunea,cit continutul...ce ma facut sa-mi exteriorizez aceste sentimente de duble sensuri?desigur...o idee ilustra,din initiativa unui vechi prieten si a fratelui,am hotarit sa vizitam asfaltul slefuit de "samocaturile" inventiei proprii...
Uimirea,dezaprobarea,nedumerirea si consternarea imi erau calitatile exprimate prin incretiturile fetei...am spus ca nu se poate ca nimic in 11 ani sa nu se fi schimbat...usa de intrare si cutia "Starnet" imi erau infamiliare acum...si gata!!!
Scările blocului unde eram "tiriit" de urechi de o doamna,pentru ca-i zgiriiasem rabla de masina,cu o pietricica neinsemnata,erau ridicate cu o usurinta.Aceeasi pereti injumatatiti de vopseaua verde...pe alocuri inscriptii de genul "Ţoi jiv" :)))
Spatiile din jurul blocului(cit de civilizat suna...de fapt erau "cămine",si sunt)...pe atunci pareau atit de mari,poarta improvizata compusa din tulpinile a doi artari,era invincibila,era blestemata...Am recunoscut blocul de beton la poalele caruia adunam toamna frunze uscate pentru a ne inmuia in ele..."salito" faceam doar cu ajutorul unui amortizor de la vreo saltea netrebnica...praful in gura si frunzele aurii pe dupa urechi nu ne impiedica sa repetam procedeul de sute de ori pe zi,eram neobositi,infomatati de viata...ochii sclipeau,fulgerau,vorbeau in cele din urma.
Doi tei obositi de povara timpului erau nemiscati...cracii astuia erau frecvent calariti de oasele fragile ale junilor de pe atunci.Citiva copaci de visini din fata casei lipseau acum...odata cu iei nu s-au taiat amintirile mele,visinile semi-verzi imi plesneau in bolfele subtiri!desigur simburii erau "tufliti" peste masinile care imi apareau dintre crengi :)))
Ce poate fi mai frumos decit o promotie marca "Coca Cola" si "Vitanta",atunci cind esti mic,naiv,neajutorat...crezi in toate aceste prostologii...Parca ieri rascoleam toate cosurile de gunoi,de prin preajma cartierului nostru sumbru...in cautarea citorva capace care ma vor face sa triumfez cu o bandana rosie sau cu o pereche de ochelari de soare :D Ce prost am mai fost,aveam toate capacele cu litere de la VITANTA,inafara de unul singur...v-ati dat seama deja...litera "V"...de unde sa fie???era o escrocherie de apa pura...si totusi entuziasmul conta mai mult ca premiul!
Am stat si in genunchi prin toate ungherele odaii,cu miinile ridicate ferm deasupra capului,cum sa nu..?de ce???foarte simplu...eram rapitorul aluminiului,metalului apreciat de casele de amanet(niste garaje,cu tot felul de fleacuri si un betiv in functie ;))...suflam totul de prin casa:furculite,capace,tinichele,sirma...tot ce sedea prost :))) Apropo banii primiti prin amanet mergeau spre Baba "Dusea" care vindea seminte de floarea soarelui si inevitabil...gumele de mestecat MORTAL COMBAT...Johnny Cage,Liu Kang,Kung Lao,Goru,Serena,Subzero,Reptile...cum poti uita asa nume???
Cum poti uita gustul fermecator,seducator al gumei de import "TURBO" ?Mi se descompunea substanta cenusie,mi se inmuiau genunchii,mi se netezea fata de placere...cu atit mai mult ca erau aduse de taica-meu,venit din renumitul oras "moldovenesc"(destinatia moldovenilor)...Moscova.
Multi din locuitorii Chisinaului nici nu banuiesc ca in spatele acestor case retardate,se intinde o cimpie nemaipomenita de "lavanda"(pardon daca nu e corect romaneste),si una de trandafiri...care sunt atasate unei fabrici producator de uleiuri mirositoare.Merita sa mai spun ca eram imbaiat pe aceste intinderi(cred ca de aici mi se trage si slabiciunea pentru parfumuri si mirosuri nobile).
Cum poate sa se numeasca o copilarie implinita,fara a avea experienta pescuitului???Cu ochii sudati de somn,cu mersul gales,cu straie vaietate si bineinteles,cu undita de confectie proprie(pana mereu imi dadea batai de cap,deoarece gistile erau mereu impotriva donatiei :))) ).Pina la urma,satisfactia de a prinde ceva osos umbrea orice imperfectiune.Riul "Bic" era destinatia acvatica unde captuseam pestii cu mina goala,uneori chiar calcindui in picioare.Trebuie sa recunosc ca eram fricos,ma prindeau fiorii la orice gilceava a apei :(
Fiind invatacel in scoala nr.6(in vecinatatea clubului "Zimbru"),eram nevoit sa merg cu autobuzul pina la destinatie.Din lipsa de bani deseori luam infatisarea "iepurasului" (ma rog...cu cine nu s-a intimplat?).In aceeasi scoala,din intentia tatalui meu,am mers la arte martiale,astfel inhibindu-mi pasiunea pentru fotbal timp de 4 ani :(
Am plecat din acea regiune in anul 2000,datorita sirguintei parintilor si aspirarii spre o viata mai buna,tot ce sunt acum...se intimpla datorita lor!!!
De aici incepe un alt capitol,in care isi face loc,viitoarea mea pasiune..FOTBALUL!!!
P.S. Indiferent de virsta care ar indica-o infatisarea,sufletul ne oglindeste spiritul copilaros.N-as dori o alta copilarie decit cea de care am avut parte...sunt implinit...pe curind

N-am mai apucat sa vad Big Ben-ul...f*ck :)))

Marea Britanie-tara origine a sportului rege,nu-mi vine sa cred ca am mers pe tarimul unde in a 2-a jumatate a sec. XIX mingea curgea la fel de primitiv precum se izbeau 2 pietre pentru a genera scinteia in Paleolit.Aici se infiintau primele cluburi,aici Rooney a tras din tigara dupa coltul unei cladiri abandonate,aici Gerrard scoala in picioare intregul Anfield,aici se rup picioare fara sa se arate cartonase,aici arbitrii au cea mai mica rata de eroare.

 Nu vad nimic.E ceata.Albionul inspira.Directia de circulatie ma zapaceste.Volanul masinii ma irita.Imprejurarile ma lasa fara cuvinte,extaz.Caii sunt imbracati.Iarba este verde.Umiditatea scirtiie cartilajele.Aerul ma face lacom.Soarele zgircit isi strecoara umil pletele printre nori.Soferul inghite noduri multumit.Somnul imi fura ultima speranta de a vedea ceva necunoscut.Ma prind in mrejele lui "Ene"...pacat?!

Un sunet inabusit de cauciucuri ma trezeste,cu ochii intredeschisi abia zarisem panoul informativ..."Bournemouth".Am sosit!!!Saqvoyage-ul coboara usor din portbagaj,sintem intr-un cartier linistit,doar case la sol prin preajma,aer curat.Cel ce minuia masina,se duce indraznet la usa casei celei mai apropiate "Rosemount Road 3"...bate increzut,iese un domn,fata tipic engleza insotita de un "Hi" in toata splendoarea britanica.
Am fost cazati intr-o familie deosebit de placuta,carora tin neaparat sa le multumesc pentru toata bunatatea acordata(Cliff,Gill,Joe,Adam si "little miss sunshine" Abbey).Doamna detinea un post la clubul de fotbal care avea drept obligatiune cazarea fotbalistilor ce se afla in probe(in trial...invatam engleza totodata :D).In casa mai locuiau 2 baieti ce jucau la club:Harry si Wes.
Tin sa mentionez ca oamenii acolo sunt bolnavi de o amabilitate incurabila,educatia nu le permite sa faca o mima proasta,evolutia sentimentelor omenesti prevaleaza cugetul.Sunt liberi in miscari,sunt dezinhibati,sunt flexibili(ptfuuu...am scris 3 sinonime).They are free...:D
Am fost tratati ca niste zei,ni s-au achitat toate cheltuielile,am fost hraniti,adapati(caii),imbracati,spalati,culcati...poate injurati,who knows...:D

 Din fericire am avut prilejul in ziua sosirii sa asistam la meciul oficial al echipei gazde,AFC Bournemoth-MK Dons.Rezultatul meciului a fost eclipsat de atmosfera din tribune,cei aproximativ 9 mii de suporteri cu o vadita placere injurau "englezeste" orice decizie indoielnica a lui "Reeefffeeerrrreeeeeeee"...Au o limba fenomenala,detin capacitatea de a-si schimba intonatia in timpul pronuntarii unui cuvint,de minim 3 ori...senzational,paradoxal,emotiv!

 Primul antrenament se parea a fi cel mai emotionant,in schimb senzatiile au fost atenuate iarasi de bunavointa si delicatetea oamenilor intilniti.Toti,fara exceptie se acordau sa ajute,sa sufle o vorba buna,sa incurajeze,sa imbarbateze...Respect Ryan Harry,antrenor secund,by the way...are you ok?!
Nivelul de pregatire al antrenamentelor intr-adevar uimeste,un asternut minutios al copetelor,birnelor...totul doar pentru o ora si 20 minute.
Pregatirea unui meci,este cu adevarat o opera de arta.Autocarul avanseaza asiduu pe curbele engleze.Portbagajele scrisnesc dintii de greutatea obiectelor,lazile de aluminiu si cutiile negre imi sporesc curiozitatea.
Ajunsi la destinatie,am relizat ca toate boarfele se adevereau a fi aparate sofisticate de filmare,masa proprie pentru masaj,o boxa pentru muzica,tot felul de echipamente,medicamente,chiar si "blestematele" bete pentru (God save) accidentari (costele),precum si o langheta pentru glezna...WTF!!!

 Plaja ce inghesuie Canalul Englez ne-a servit drept pista pentru run-urile noastre matinale.Valuri nastrusnice izbeau malurile,"e un vis oare ca ma aflu aici?"...Vintul impleteste parul si bucura urechea,nisipul gidila talpile,transpiratia netezeste obrazul.Muschii incendiaza haina...
 God,make my dreams come true...
P.S. Nici macar in ziua de astazi nu stiu care este deznodamintul acestui "trip",in schimb mi-am vazut visul cu ochii inmuiati,dar proprii...hope you'll enjoy this story...meet you soon...pe curind