Moldovan's Diary...

De fiecare dată când încep un nou paragraf, am o frică teribilă să n-o dau în bară, să nu cobor sub un nivel. Încep să scriu foarte greu, ţinând pagina goală în faţă preţ de 30-40 de minute. Nu este actual şi pentru postarea de astăzi, nu pot lega sacul la gură, aşa că am să-l las să curgă.

Se pare că, na, mare lucru, un moldovean în Londra...pffff, fleac...păduche! Însă emoţiile care mă invadează depăşesc orice orbită spaţială! Sentimentul mirării apare pe faţa omului doar la vederea necunoscutului şi când acel nevăzut, neexplorat se adevereşte a fi unul cosmic, de o frumuseţe mută...se pare că inima işi face elan pentru a sări din piept!

Catedrale, palate, poduri, castele, simple case, restaurante, muzee... toate într-un cuvânt greu de rostit celor nepricepuţi: arhitectură! Merg pe străzi cu gâtul sucit şi gura căscată. Nueronii se ceartă, sunt în căutarea unei explicaţii de, cum e posibil ca mâinile omeneşti să poată crea aceste poeme de piatră? Întrebarea părea a fi retorică pâna la intrarea în una dintre catedrale. Însuşi Dumnezeu a pus temelia acestora... oamenii doar edându-le luciul cuvenit.
Londra - oraş multinaţional, în care niciodată nu te simţi străin. Indieni, arabi, ruşi, români, bulgari, polonezi, francezi, spanioli... sunt doar o parte din popoarele care le simt umăr la umăr păşind pe stradă.

Nu e de mirare că Regatul Unit al Marii Britanii se simte confortabil, detaşat evident de Uniunea Europeană. În stradă fiind, pare-mi-se, e nevoie să plăteşti chiar şi aerul pe care-l inspiri. Totul se achită, începând cu locurile de parcare pe cele mai dosite ulicioare şi terminând cu pungile din market, AMENZILE fiind în medie de 20 de ori mai mari decât taxele impuse iniţial. Astfel, Anglia nu va îngenunchea niciodată, iar Regina nu va săruta mâna prinţesei!
Se pare că englezii sunt preocupaţi mai mult de viaţa familiei regale, decât de a lor proprie, aspectul fizic fiind total neglijat. În schimb, ducesa de Cambridge urmează să aibă un succesor.

P.S. Totul pare a fi peste măsura aşteptărilor! Ţăranul a ajuns în poveste... însă, involuntar, gândul la Moldova mamă-mi este! Povestea se intimplă pe tărâmul meu de baştină, unde curge zăpada din cerul spart şi s-a instalat data de 12 a lunii a 12 în anul 12 al mileniului 3!

DOR...

pe curind...