Viaţă de Underground

 Metro-ul în viaţa unui londonez este un capitol aparte, o temă de discuţie care-i ocupă o zecime din timpul "regulamentar". El-trenul, îşi găzduieşte pasagerii indiferent de cît de buni au fost ăstia la serviciu, indiferent de rasa căreia aparţii, indiferent de ce porţi în cap sau poate ce ai în cap. El iţi stă mereu la îndemînă, este punctual şi ospitalier! Viteza cu care se instalează în staţie denotă dorul pe care ţi-l poartă în timpul ce fiecare-şi duce povara cotidiană.
Trenul pare a fi un hotel pe linii paralele, care-şi oferă odăile, pentru un drum in siguranţă. Niciodată nu cunoşti ce cămeruţă îţi oferă recepţionistul, pîna la urmă sunt mereu satisfăcut de anturajul în care mă introduc.

Sînt cîteva categorii de "furnici" ce caracterizează metro-ul.
"Cititorii"-indivizii mereu în lumea lor, cu fruntea încreţită, ochelarii abia ţinîndu-se pe vîrful nasului borcănos, dau impresia atotcunoscătorilor, a căror haină abia mai rasuflă de atîtea cunoştinţe! 
"Telefoniştii"-aşa le spun eu la cei, care sunt prea ocupaţi de gadget-urile personale decît de aspectul său fizic. Nespălaţi, puturoşi, neîngrijiţi, murdari, şi totuşi cu Iphone 5, Blackberry sau Galaxy S III.
"Gălăgioşii"-sunt gură-spartă, dezinhibaţii extrovertiţi a căror limbă e fără oase. Deobicei urlă in adevăratul sens al cuvîntului, zîmbesc, gesticulează, scuipă vorbind...cel puţin mă amuză purtarea acestora.

"Mîncăcioşii"-este specia de oameni, care pe drum spre staţie trag cu piciorul prin ghereta fast-food, şi-şi i-au pachetul cu drăcării! Totul e din cauza somnului, aceşti gurmanzi, preferă sa doarmă 30 de minute adiţionale, ca apoi să-şi ia micul "fast-jun" in transport! Apropo, ruşinea nu se regaseşte cam pe nicăieri.
"Somnoroşii"-cred că vă daţi bine seama cine sunt inşii. Tot felul de oameni obosiţi, chinuiţi de cărat "crucea" proprie! 
"Melomanii"-tipii cu căştile in urechi, cărora nu le pasă de staţia ce urmeaza, decît metalul din urechi, decît vibraţiile fibrelor nervoase, decît vocea lui Linkin Park pe coverul lui Adele!!!

Prin prisma irisului propriu, am creat un nou contingent de obsedaţi ai metro-ului. "Cercetătorii", adică figura în persoana mea. Sunt absolut dezarmat în faţa tuturora, instrumentele de recepţie îmi sunt ochii şi urechile! Iubesc să fac studiu pe oameni, ador să le urmaresc mişcarile involuntare, nebănuite...indrăgesc curburile feţei la fiecare zvîcnire trăită, îmi plac poziţiile picioarelor, care trădează creierul. Divinizez ochii ce reflecta emoţia!
Underground-ul este construit de oameni pentru a studia oameni, este locul unde vezi feţe şterse, ochi fumurii, destine risipite şi în final, Palate Înalţate! Furnicarul, unde fiecare îşi are viteza programată pentru a ajunge în timp, unde poţi fi călcat, poţi fi trădat, dezamăgit, oropsit, plîns, pierdut şi totuşi fericit!
P.S. Pînă la urmă trenuleţul nostru este o simplă cale de acces, Calea de Acces spre sufletele oamenilor!
Pentru ce ai îndrăgit tu metro-ul?
pe curînd...